Oxigenoterapie hiperbară pentru sport
Oxigenarea hiperbară ajută sportivii profesioniști și amatori să fie pregătiți pentru orice competiție. În cazul aplicațiilor menite sa crească randamentul sportivilor este foarte importantă alegerea perioadei optime pentru efectuarea oxigenării hiperbare. O astfel de procedura echivalează cu o alergare de cca. 20 de kilometri. Timpul optim între terminarea oxigenării hiperbare și competiție este de aproximativ 10 zile.
Cel mai adesea sportivii ignora accidentele minore provocându-și probleme de sănătate iremediabile. Din aceste motive, cei mai multi sportivi au ales terapia cu Oxigen Hiperbar pentru o recuperare rapidă, fără sechele, cât și tratamente de întreținere pentru îmbunatățirea condiției fizice. Oxigenarea hiperbară permite o creștere masiva a cantității de oxigen transportata într-un țesut, ceea ce în condiții normale duce la creșterea densității capilarelor (asa-numitul proces de angioneogeneză). O rețea de capilare densa permite o oxigenare crescută a aparatului locomotor, ducând la creșterea performanțelor și a rezistenței la efort a sportivilor.
Cele mai multe accidente presupun întinderi, luxații , care conduc la acumularea de lichid în țesutul conjunctiv .
Aceasta reacție naturala a organismului comprimă vasele de sânge și restricționează fluxul vital al oxigenului care duce plasma și celulele roșii către locul leziunii. În acest fel, țesuturile care înconjoară locul leziunii nu mai primesc oxigen, ceea ce împiedică vindecarea .
Oxigenarea hiperbară saturează plasma și hemoglobina cu oxigen. Celulele roșii devin mai maleabile și își măresc capacitatea de a penetra vasele obstruate . Oxigenul poate ajunge la locul respectiv astfel încât celulele sa se poată vindeca , iar organismul să se poată apară. Timpul de recuperare este redus semnificativ. Mediul presurizat al camerei favorizează retragerea edemului și creste presiunea sângelui în zonele afectate.
Oxigenul este esențial tuturor atleților pentru că facilitează producerea glicogenului, una din principale surse de energie a mușchilor. În timpul antrenamentului, molecula de glucoza, se divide în 2 molecule de acid piruvic. Una din molecule, intra în celule musculare, unde, în combinație cu oxigenul, produce adenozina trifosfata (ATP – Adenosine TriPhosphate) – sursa energiei mușchilor. Când nu este suficient oxigen pentru a crea ATP, acidul piruvic se transformă în acid lactic, care se dizolva în sânge și este eliminat treptat. Însă, în timpul antrenamentelor intense, acesta este colectat în mușchi, cauzând oboseala.
Oxigernarea hiperbară saturează organismul cu oxigen, dându-i oxigenul necesar în producerea ATP pentru energie și elimina acidul lactic, ce cauzează oboseala. Nivelul ridicat de oxigen, ajuta atleții sa-și mărească performantele și sa se recupereze mai rapid în urma exercițiilor.
Cine a mai utilizat Oxigenoterapia Hiperbară pentru recuperare sportivă.
David Beckham, Wayne Rooney, Ryan Sidebottom si Charlie Shrek au folosit oxigenoterapia hiperbară pentru a se recupera mai repede după accidentări.
Un alt exemplu în acest sens este cel al lui Sylvester Stallone, care a folosit tratamentul cu oxigen hiberbar pentru realizarea filmărilor la ultima parte din Rocky.
